• Declarația Generală a O.N.U. privind Drepturile Omului (1946)

  • Convenția O.N.U. privind eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor (CEDAW) (U.N.Doc. A/34/46) și Recomandarea Generală nr. 19 a Comitetului pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor (U.N.Doc. A/47/38) 1992 – necesită întreprinderea tuturor măsurilor necesare în vederea eliminării discriminării față de femei și combaterea violenței domestice, inclusiv adoptarea legislației specifice privind violența în familie, sancțiunile penale pentru făptuitorii violenței, căile juridice de atac civile, măsurile de prevenție și protecție

  • Declarația O.N.U. împotriva violenței asupra femeilor (A/Res/48/104) 1993 – concretizează acțiunile pe care statul trebuie să le întreprindă în vederea eliminării violenței în familie: legislația penală corespunzătoare, dezvoltarea planurilor naționale de acțiune, asigurarea serviciilor și resurselor pentru femeile victime ale violenței, instruirea și senzibilizarea de gen a funcționarilor publici, asigurarea resurselor din bugetul guvernamental în vederea combaterii violenței în familie

  • Rezoluția Comisiei O.N.U. pentru drepturile omului 2003/45, Eliminarea violenței asupra femeilor (E/CN.4/2003/L.11/Add.4) – guvernele au „obligația afirmativă de a avansa și proteja drepturile omului pentru femei și fete și trebuie cu diligență să împiedice, cerceteze și sancționeze toate actele de violență asupra femeilor și fetelor“

  • Convenția O.N.U. privind drepturile copilului (1989) – evidențiază că statele sunt obligate să întreprindă „toate măsurile educaționale, legislative, administrative, sociale corespunzătoare în vederea protecției copiilor împotriva tuturor tipurilor de violență fizică și psihică“

  • Declarația din Beijing și Platforma pentru acțiune A/CONf. 177/20, chap. I (1995) – în domeniul violenței în familie, ca problemă prioritară, se recomandă examinarea și revizuirea legislației și întreprindrea altor măsuri necesare, formarea mecanismelor corespunzătoare, pentru a se asigura ca toate femeile să se bucure de protecție împotriva violenței în familie, care trebuie să se trateze ca faptă penală sacționată de lege (t. 124-126)

  • Recomandarea 1450 (2000) Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind violența asupra femeilor din Europa – recomandă crearea programului european pentru combaterea violenței în familie

  • Recomandarea 1582 (2002) Adunăriii Parlamentare a Consiliului Europei – impulsionează statele membre „să recunoască să aibă obligația să împiedice, cerceteze și pedepsească actele de violență în familie și să asigure protecție victimelor“

  • Recomandarea 2002 (5) Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei privind protecția femeilor împotriva violenței – definește violența în familie ca „…violența care se produce în familie sau gospodărie şi include, printre altele, agresiunea fizică și psihică, hărțuirea emoțională și psihică, violul și hârțuirea sexuală, incestul, violul între soți, partenerii temporari și permanenți, și soții extraconjugali, fapte penale comise în numele onoarei, circumciziunea genitaliilor și organelor genitale și alte practici tradiționale dăunătoare pentru femei, precum sunt căsători forțate“(art. 1a)

  • Recomandarea 1681 (2004) Adunării Parlamentare a Consiliului Europei „Campania pentru combaterea violenței asupra femeilor din Europa“ – „Natura acută a acestei probeleme trebuie să forțeze statele membre ale Consiliului Europei de a considera violența în familie drept prioritate politică națională și de a se ocupa cu aceasta într-un cadru mai larg, cu participarea guvernului, parlamentului și societății civile. Statele membre sunt obligate prin dreptul internațional să acționeze cu diligență în vederea întreprinderii unor măsuri eficace pentru eliminarea violenței asupra femeilor, incluzând violența în familie, și protecția victimelor. Dacă nu vor să se simtă responabile, statele trebuie să întreprindă măsuri eficace de prevenire și sancționare a acestor activități din partea persoanelor private și să protejeze victimele “(art. 2).

  • • Convenția Consiliului Europei împotriva violenței asupra femeilor și violenței în familie, este cel mai complex contract internaţional în acest domeniu şi prezintă primul şi unicul instrument regional (european) – juridic obligatoriu din domeniul violenței asupra femeilor. Convenția se referă la toate tipurile de violență asupra femeilor, incluzând și violența în familie, care disproporțional afectează femeile. Scopul principal al Convenției este protecția femeilor împotriva tuturor tipurilor de violență, împiedicarea, intentarea proceselor și eliminarea violenței asupra femeilor și violenței în familie. Pe lângă aceasta obiectivele Convenției cuprind și stabilirea unui cadru atotcuprinzător, a politicilor și măsurilor de protecție și ajutor tuturor victimelor violenței asupra femeilor și violenței în familie, precum și combaterea tuturor formelor de discriminare a femeilor și promovarea egalității de bază între femei și bărbați. Republica Serbia a ratificat Convenția pe data de 21.11.2013