VIOLENȚA ÎN VOIVODINA

Secretariatul Provincial pentru Muncă, Ocuparea Forței de Muncă și Egalitatea de Șanse, în cadrul proiectului „Spre un sistem atotcuprinzător pentru combaterea violenței asupra femeilor din Voivodina“ în colaborarea cu Societatea victimelor din Serbia a efectuat o cercetare privind răspândirea violenței în familia din Voivodina. Această cercetare reprezintă o contribuție la eforturile de a se analiza mai profund proporțiile și caracteristicile acestui fenomen, despre care deocamdată doar un număr mic de cercetări prezintă date mai complete. Cercetarea s-a desfășurat pe un eșantion de 516 femei din toate districtele din Voivodina și au fost reprezentate în mod egal femeile din zonele urbane și cele din zonele rurale. Rezultatele indică asupra faptului că violența este un fenomen foarte răspândit în Voivodina.

  • Mai bine de o jumătate dintre femeile incluse în cercetare, au fost supuse unei forme de violență domestică.
  • Aproape tot a doua femeie a fost supusă unei forme de violență psihică.
  • Cea mai frecventă formă de violență psihică este umilința respectiv disprețuirea (44.4% de cazuri).
  • În jur de 27% dintre femei au fost supuse amenințărilor cu violență fizică, iar aproape 34% dintre ele au suferit violența fizică.
  • În 34% de cazuri de amenințare cu violența fizică este vorba despre amenințarea cu ucidere, dar cea mai frecventă formă de violență fizică este pălmuirea (25.5% de acest tip de violență). Această formă de violență este, în special, dificilă, pentru că provoacă frecvent consecințe acute sub aspectul leziunilor fizice, dar și dereglări psihosomatice cronice sau experiențe traumatice.
  • Ceva mai bine de 8% dintre femeile incluse în cercetare au fost supuse amenințărilor și atacurilor cu arme, în timp ce în 6.2% de cazuri s-a ajuns la atac cu arme.
  • Printre amenințările cu arme, cel mai des apar amenințarea cu cuțitul și cu arme de foc (în 37.2 de cazuri), iar cel mai frecvent atacul se face cu obiecte casnice solide (în 34.4% de cazuri de atac cu arme)
  • Persecutării au fost supuse 18.6% dintre femei.
  • Chemarea la telefon pentru a urmări, a verifica, a face șantaj, a jigni, sau pentru a ruga este cea mai frecventă formă de persecutare (32.3% din cazuri).
  • Violenței sexuale în familie au fost supuse aproape 10% dintre femei.
  • Relațiile sexuale împotriva voinței proprii reprezint cea mai frecventă formă a violenței sexuale (59.6% de cazuri). Ceea ce îngrijorează este că cercetarea respectivă a confirmat încă o dată refuyarea sau nepregătirea de a se vorbi despre violența sexuală, astfel că procentele reale sunt mai mari decât cele prezentate.
  • Violența în relațiile intime dintre parteneri (în care bărbatul a fost violent față de femeie) este cea mai frecventă formă de violență denunțată și săvârșită asupra altor membri de familie ai femeilor incluse în cercetare și în alte familii pe care aceste femei le cunosc.
  • Violența în familie s-a repetat și mai mult de zece ori.
  • Fostul sau actualul soț, respectiv partener al femeii anchetate a fost de cele mai multe ori agresorul, în cazurile înregistrate ca diferite forme de violență în familie.
  • Violența apare frecvent ca un fenomen aferent al diverselor forme de boli ale dependenței de care suferă făptuitorul (de ex. jocuri de noroc, alcool).
  • Una dintre cele mai frecvente metode de săvârșire a violenței este și manipularea și șantajul cu copiii, care uneori ajunge și până la pedepsirea fizică a copiilor.
  • Femeile sunt foarte des și martore ale violenței care se întâmplă în apropierea lor imediată.
  • Nu există diferență importante în legătură cu acest fenomen dinte comunitățile urbane și cele rurale.

Cercetarea privind violența în familie în Voivodina indică asupra unui grad înalt al considerării violenței în familie, ca aspect al criminalității în legislația în vigoare care se referă la violență domestică, însă informarea privind măsurile de protecție împotriva violenței în familie încă este la un nivel scăzut, ceea ce vorbește despre nevoia ca și în continuare să se depună eforturi la conștientizarea femeilor, în special în mediile rurale, unde informarea femeilor, atât când este vorba despre existența organizațiilor non-guvernamentale care se ocupă cu acordarea de sprijin în cazul violenței, cât și atunci când este vorba despre legislația în vigoare, este la un nivel scăzut în raport cu femeile anchetate din oraș.